Viscri, satucul uitat din inima Transilvaniei

Vechi de mai bine de 600 de ani, Viscri este un sat retras de la soseaua ce uneste Brasovul de Sighisoara. Puteti ajunge la el fie prin Rupea, fie prin Bunesti, parasind drumul national si mergand pe un drumeag ce uneste mai multe sate din Transilvania. Venind dinspre Bunesti, veti trece pe sub niste plopi inalti, acaparati de vasc, care flancheaza inca drumul vechi, dar pe care-l parasesc apoi, taind dealurile cu turme de oi si pasuni inca verzi.

Asa mic cum e, cu populatie imbatranita, multe case parasite si ulite neastfaltate, satul aceasta acunde frumuseti nebanuite.  Cea mai de pret este Biserica fortificată din Viscri, monument UNESCO (alaturi de alte 6 biserici asemanatoare din Transilvania) datand din secolul 12, si foarte bine conservata. Cocotata pe dealul din sat, poate fi vizitata in prezent contra sumei modice de 4 RON. Este o bijuterie arhitecturala, construita de oameni inteligenti acum 800 de ani, familii incercate de vremuri aprige dar care nu au renuntat sa lupte impotriva invaziilor straine, sa apere putinul lor si locul unde s-au nascut.

Biserica a fost constuita in mai multe etape, fortificata ulterior si n-a fost niciodata in proprietatea nobililor, fiind detinuta si administrata de obstea satenilor.  Plimbandu-te in interiorul zidurilor ei, te intrebi cate atacuri si pericole a suportat, dar simplul fapt ca ea vegheaza si astazi micutul sat ardelean este dovada rezistentei sale in fata invaziilor. Se zice ca fiecare gospodarie din sat avea alocata o camera in cetate, amplasata intre peretii grosi ai fortificatiei. Camera purta acelasi numar cu cel al casei din sat, iar proprietarii ei isi depozitau acolo toate cele trebuitoare in caz de asediu: merinde, cereale, armament, chiar si haine, astfel incat, daca erau atacati, puteau rezista intre zidurile cetatii chiar si cateva saptamani. Dupa ce se termina asediul, coborau pe scarile inguste, construite in peretii dubli ai cetatii, si reveneau la loc in sat, sa vada ce-a mai ramas din casele lor.

Astazi, insa, este foarte multa pace la Viscri… Multi sasi au plecat de acasa catre unde le-a fost mai bine, iar majoritatea populatiei este formata din batrani. Fundatia Mihai Eminescu, patronata de insusi Printul Charles al Marii Britanii (care chiar a cumparat si renovat o casa veche din Viscri), incearca sa promoveze farmecul locului. Mai multe case au fost achizitionate si imbunatatite de Mihai Eminescu Trust, putand fi inchiriate. Iar daca va va fi frig, gasiti de cumparat la femeile din sat cele mai calduroase sosete din lana, in toate culorile. 125 de satence fac parte dintr-un proiect international prin care tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă. Toate acestea le vand fie la poarta, in sat, fie se duc catre depozitul central din Naumburg (Germania) de unde sunt distribuite la iubitorii de artizanat din strainatate.

Unele traditii si obiceiuri invie usor, si vor putea fi pastrate, dar asta numai cu ajutorul buna-vointei oamenilor si dorintei de a afla, si trai, lucruri noi.

 

Sursa foto sosete: Mihaela Kloos, iunie 2014

 

Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: