S-au copt prunele!

Avem prune pentru masa, gemuri, compoturi si pentru tuica (soiurile Anna Spath si Grasa romaneasca).

Detalii la telefon: 0722. 73.19.59.

In curand vom culege si merele (soi Florina, Ciprian, Idared)

 

 

Marea bătălie a ţuicii (sau Cum s-au omorât austriecii între ei la Caransebeş, în 1788)

În anul 1787 a izbucnit războiul dintre Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Lucrurile au mers prost de la bun inceput, turcii având probleme cu aprovizionarea iar austriecii fiind afectaţi de câteva epidemii, astfel că anul 1787 s-a încheiat in coada de peste pentru ambele tabere.

În vara lui 1788 habsburgii au reluat ostilităţile pornind în marş către cetatea Vidin, cu intenţia de a o cuceri. Turcii au pornit şi ei în întâmpinarea adversarilor.

Avand aproximativ 100.000 de soldati, armata habsburgica era adunata din toate teritoriile sale fiind alcatuita din italieni lombarzi, slavi din Balcani, austrieci, romani si inca alte etnii minoritare. Acest lucru crea probleme de comunicare între ofiţeri, majoritatea austrieci, şi trupă. În unele unităţi ofiţerii aveau chiar interpreţi ce cunoşteau cât de cât limbile vorbite de soldaţii din trupa. Se pare ca nu si la Caransebes…  

Ajunsi la râul Timiş, habsburgii si-au stabilit tabara in aproprierea orasului Caransebes. O parte a cavaleriei, formata din husari, a fost trimisă peste pod să vadă dacă turcii sunt sau nu acolo. N-au dat de nici o urmă de turc, dar au intalnit o şatră de ţigani. Acestia s-au oferit sa le vanda soldatilor niste ‘schnapps’ (rachiu). Ostasii au cumparat si au inceput sa bea. Vazand ca nu se mai intorc in tabara, un grup de infanteristi a trecut si el raul. Cand au vazut ce ‘petrecere’ au pus husarii la cale, infanteristii au cerut si ei alcool. Husarii au hotarat sa nu le dea nici un strop de ‘schnapps’ si au ridicat fortificatii temporare in jurul butoaielor. A urmat o discutie aprinsa. Un soldat a tras un foc de arma si de indata intre cele doua tabere s-a incins o bataie sora cu moartea.

Situatia s-a inrautatit atunci cand un ofiter austriac, in incercarea de a restabili ordinea a inceput sa strige in germana ‘Halt! Halt!”, ceea ce a ajuns deformat la urechile soldatilor ce nu aveau cunostinte de germana sub forma de ‘Allah! Allah!”. Speriat (si probabil foarte beat) comandantul unui grup a ordonat deschiderea focului. Toata tabara a fost in picioare la auzul semnalului de lupta. Dar in loc sa astepte sa vada care este situatia, trupele de artilerie au deschis focul bulversate, crezand ca otomanii sunt peste tot. De fapt, trageau asupra propriilor camarazi.

Evenimentele au luat o asemenea amploare incat intreaga armata austriaca s-a retras in fata unui inamic imaginar. Battle of KaransebesTrageau, pe întuneric, unii în alţii, în cei care se retrăgeau vorbind în diverse limbi pe care nu le înţelegeau. Intr-un haos total, chiar împăratul Joseph al II-lea fiind împins jos de pe cal; ulterior soldaţii au început să jefuiască satele vecine, dând foc caselor, si abia dimineaţa urmatoare s-a putut vedea cat de mare a fost dezastrul. Doua zile mai tarziu soseau si otomanii, descoperind langa Caransebes un camp de lesuri si soldati raniti.

La Caransebeş a poposit o armata de 100.000 de oameni. Din cauza tuicii, intr-o noapte ei au pierdut 10.000 de soldati, morţi, răniţi sau dispăruţi, precum si materialele de aprovizionare. Cu moralul căzut dupa lupta cu un inamic inchipuit, habsburgii s-au retras, Caransebeşul fiind capturat de armata otomana fara sa intampine  nici o rezistenţă.

Absurdul si tragismul situatiei a facut ca acest episod sa fie considerat in topul celor 10 cele mai  mari catastrofe militare din istorie, alaturi de batalia de la Wabash si cea de la Agincourt.

Morala: Consumati alcool cu moderatie. Nu se stie niciodata de ce veti fi in stare daca depasiti limita… 🙂

Surse:

‘Povestea Tuicii’ – Radu Lungu

‘Curenul’ – Ioan Ispas

‘Histoire de Joseph II’ – A. J. Gross-Hoffinger

Foto: I like history – https://www.facebook.com/IlikeHistory